Cezar Avramuta Catalin - cunoscut drept stegarul din Piata Universitatii, va putea fi urmarit in direct la ANTENA 3, astazi, 15.06.2015, incepand cu ora 21.30

Cezar Avramuta, cunoscut drept stegarul din Piata Universitatii, a fost internet la Spitalul Obreja.

Cezar Avramuta a fost internat la Spitalul de Psihiatrie "Alexandru Obregia", dupa ce vineri a stat sapte ore pe Casa Radio, amenintand ca se sinucide.

Specialistii urmeaza sa stabileasca daca stegarul din Piata Universitatii are o suferinta psihica.

Dupa sapte ore in care s-au purtat negocieri, Avramuta a acceptat sa coboare, intrucat o rafala de vant ii luase steagul.

Agitat, el a amenimntat ca se urca din nou pe Casa Radio si se arunca daca nu i se da steagul.

O asistenta de la ambulanta, care s-a ocupat de Cezar Avramuta, a cerut sprijinul Politiei sa il duca la spital tinand cont de starea de agitatie a acestuia. Initial, Avramuta a refuzat internarea, insa ulterior nu s-a mai opus si a fost transportat la Spitalul de Psihiatrie.

“Vineri, in jurul orei 18,30, a fost adus in camera de garda pacientul CEZAR AVRAMUTA, de salvare si de politie. Echipajul de la salvare a notat si a precizat medicului de garda ca pacientul ar fi amenintat cu sinuciderea. De asemenea, au spus ca era agitat, exista procesul verbal al politiei si documentele de la salvare care atesta aceste lucruri. Medicul de garda a respectat prevederile legii 487 din 2002 reevaluata, pacientul fiind internat in concordanta cu prevederile acestei legi. Legea prevede ca, in cazul in care medicul constata si i se spune ca un om are intentia de a a-si face lui rau sau celor din jur — in cazul acestui pacient s-a spus de catre martori ca era sa ar fi vrut sa se sinucida urcandu-se pe cladire — medicul declanseaza internarea”, a spus dr. Adela Magdalena Ciobanu.

Aceasta a precizat ca va fi convocata in regim de urgenta o comisie medicala in cazul pacientului.

“Noi, unitatea medicala, urmam procedura. O sa facem o comisie in regim de urgenta si o sa vedem. L-am preluat conform protocolului, procedurilor, adus de politie si de salvare. S-a urcat pe cladire si ameninta ca vrea sa se sinucida”, a subliniat directorul medical al Spitalului Obregia.

In urma cu un an, CEZAR AVRAMUTA, cunoscut si ca “stegarul dac”, un simbol al protestelor din Piata Universitatii din iarna anului 2012, s-a urcat pe un stalp din fata Parchetului General. El purta un steag si o pancarta pe care afisase un mesaj impotriva presedintelui de la acea vreme, Traian Basescu. La inceputul lunii, Avramuta a protestat, de asemenea, intr-un mod inedit, urcat pe copertina de la intrarea in Consiliul Superior al Magistraturii, cerand demisii in randul Justitiei in timp ce futura steagul Romaniei.

Comunicat de presă - Primăria Sectorului 6

Mai mulți cetățeni ai Sectorului 6 au sesizat faptul că pe terenul viran din apropierea Str. Liniei și-au improvizat adăposturi mai mulți oameni ai străzii care perturbă ordinea și liniștea publică, depozitează mari cantități de deșeuri, producând disconfortul locatarilor și creând o imagine cu impact negativ asupra zonei.

Astfel, în data de 24 aprilie 2015, Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 prin Direcțiile Ordine Publică, Protecția Mediului și Disciplina în Construcții, în colaborare cu Secția 22 Poliție, DGASPC S6 și Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană Sector 6, a întreprins o amplă acțiune de salubrizare și dezafectare a mai multor adăposturi improvizate.

Astfel, au fost găsite și identificate opt persoane (oameni ai străzii), cu vârste cuprinse între 18 și 76 ani, care au fost îndrumate către centrele sociale de pe raza sectorului pentru a fi luate în evidență și instituționalizate.

În urma acțiunii, operatorul de salubritate a ridicat întreaga cantitate de deșeuri, iar în perioada următoare polițiștii locali vor monitoriza zona menționată pentru a preîntâmpina depozitarea de deșeuri și pentru menținerea unui climat civilizat.

Poliția Locală Sector 6 recomandă aducerea la cunoștință autorităților a eventualelor situații similare pentru gestionarea acestora cu maximă operativitate.

Serviciul Relații cu Mass-Media, Societatea Civilă, Protocol Evenimente

Unicitatea Românească

Deoarece în opinia mea, societatea românească trece printr-o gravă criză de identitate, am considerat necesar să prezint o schiță de concept care să incite la reflecții și discuții pentru realizare unei doctrine de renaștere a spiritului național la toate nivelurile societății românești.
******

26 Februarie 2015

1. Excepționalismul American
Prin anii ’20 a început să se contureze și să se fixeze în mentalul americanului, dar nu numai, a termenului “American exceptionalism”. Inițial acesta a fost introdus de scriitorul francez Alexis de Tocqueville încă din anii 1835-1840, în lucrarea “Democrația în America“.
Termenul a căpătat înțelesuri din ce în ce mai bogate, funcție de argumentele celor care au încercat să dezvolte conceptul.
În principiu, elementele definitorii ale acestui excepționalism se bazează pe istoria, marimea teritoriului, geografie, cultura și institutiile culturale aferente. Practic, excepționalismul american poate fi întrevăzut printre rândurile Declarația de Independență.
Subiectiv sau nu, se consideră că prin exemplul dezvoltării sale sociale, economice, tehnice și politice și prin implicarea sa activă și decisivă în ajutorarea altora, America este o națiune deosebită cu un rol special în destinul omenirii.
Nu voi intra în diversele interpretări și argumente ale adepților acestui concept, dar îndrăznesc să spun că “excepționalismul american” este, fără doar și poate, o formă de naționalism.

2. Postnaționalism
Și, tocmai de aceea, ideea conceptului “excepționalismului american” este contestată de adepții “postnaționalismului“, numit și “non-naționalism“.
În general, apărut pe fondul globalizării, postnaționalismul promovează ideea pierderii importanței națiunilor în favoarea importanței crescânde a entităților supranaționale și globale. Domeniile pe care le vizează ”postnaționalismul” sunt politic, economic, dar și cultural.
Practic, “postnaționalismul” și “naționalismul” sunt în antiteză.

3. Euroasianismul
În ultima perioadă de timp, ideologul Kremlinului, Alexandru Dughin, un adept al refacerii influenței și hegemoniei Rusiei, a reactivat și promovează într-un mod asiduu și agresiv, inclusiv în România, teoria ”Euroasianismului”, o deviație extrem de periculoasă a ”postanționalismului”.
Și cum, cele mai cunoscute entități supranaționale postbelice de factură ”postnaționalistă” sunt URSS și Uniunea Europeană, Dughin consideră posibilă refacerea influenței și hegemoniei Rusiei prin crearea ”Euro-Asiei”, bazată pe binomul asimetric Rusia-Europa de Vest având ca anexe Asia și zona Pacificului.
Acest spațiu global se va afla în relații de adversitate cu entitatea ”Atlantică”, formată din Statele Unite și continentele Sud și Nord American.
Desigur, ”Euro-Asia” gândită de Dughin, aflată sub conducerea/controlul Moscovei, va afecta în mod normal România și întreaga națiune românească, a cărei identitate se va dilua în cadrul noii entități globale.
Iar asediul efectuat de Alexandru Dughin asupra unor cercuri românești dovedește că Moscova consideră că societatea românească este o verigă slabă care poate fi ruptă ușor.
Concomitent, dincolo de Prut, presiunea Rusiei se manifestă la nivelul politicului și continuă prin subminarea elementelor identitare românești la nivel de societate.

4. Conceptul Unicității Românești
De aceea, pentru a rezista noilor încercări de lichidare a identității, este nevoie ca românii să capete conștiința UNICITĂȚII ROMÂNEȘTI atât la nivel de națiune cât și la nivel de entitate statală, cele două componente fiind indivizibile și exclusive. Unicitatea nu înseamnă superioritate față de alte națiuni ci conștiința apartenenței unei națiuni care s-a putut coagula datorită unui loc aparte cultural, unui spațiu de formare și dezvoltare istoric unic.
Această națiune, tocmai prin unicitatea și coeziunea ei a putut să reziste invaziilor, ocupațiilor și a putut să se întărească până la definirea unei conștiințe naționale care s-a metamorfozat fizic într-un stat național.
Este remarcabil că în pofida unor țări înconjurătoare create prin invazie și colonizare, statul național român s-a constituit și s-a menținut ca o insulă distinctă și compactă de origine latină.

Prin acest caracter fundamental al latinității sale ancestrale națiunea română și-a dovedit continuitatea și dreptul istoric inalienabil de a-și defini și apăra caracteristica de stat național, unitar și unic.
Iar odată cu dezvoltarea sa istorică spre națiunea-stat s-a dezvoltat liantul națiunii bazat pe o tradiție și o cultură specifică comună în toate zonele de trăire românească.

România a ajuns într-un moment al Istoriei în care entitatea statală națională este știrbită.
După cum am spus, conceptul unicității românești are două componente indivizibile și exclusive: pe de o parte conștiința la nivel de națiune, iar pe de altă parte conștiința la nivel de entitate statală.
Dacă o componentă lipsește, atunci întreg conceptul rămâne golit de sens.

Fără recunoașterea spațiului nostru național unic și indivizibil înseamnă să ne dezicem de istorie, de națiunea unică, de statul unic.
Prin menținerea entității naționale românești știrbită, este negată componenta unicității românești la nivel de entitate statală și prin consecință întreg conceptul ”unicității românești” devine lipsit de logică.

Deci, ca o condiție sine-qua-non, atât la București cât și Chișinău, clasa politică trebuie să capete conștiința unicității românești la nivel de entitate statală pentru a fi capabilă să recunoască spațiul unic și indivizibil românesc.
Iată de ce, conștiința unicității românești la nivel de entitate statală este prioritară.

Și așa cum americanul de rând se simte mândru pentru ”excepționalismul american”, orice român ar trebui să ajungă prin educație să aibă conștiința Unicității Românești.
Odată ce a fost însușită ca parte a ființei naționale, românii își pot reevalua poziția în societățile din care fac parte, iar statul român poziția pe plan internațional și autoritatea de a-și susține interesele.

Astfel, românii din Basarabia vor putea, pe de o parte să-și afirme onoarea și mândria de a fi membrii unei națiuni unice care aparține unui spațiu național unic, iar pe de altă parte să reziste asaltului “postnaționalist” de tendință euro-asiatică îndreptat împotriva elementelor identitare românești.
******

În încheiere, îndrăznesc să fac un apel către cei interesați, să studieze această schiță de concept și, în cazul în care-i găsesc unele merite, să încerce să-l dezvolte până la nivelul unei doctrine solide, capabilă să provoace mutații la nivelul de gândire național-patriotică a românilor.